"Un scripcar pe acoperiş… Sună nebuneşte, nu-i aşa? Însă aici, în micuţul nostru sat Anatevka, s-ar putea spune că fiecare dintre noi suntem un scripcar pe acoperiş, încercând să încropească o melodie simplă şi plăcută, fără a-şi rupe gâtul. Nu e uşor, credeţi-mă. S-ar putea să ne-ntrebaţi "De ce staţi cocoţaţi acolo, dacă-i atât de periculos?" Ei bine, vă spun eu de ce: Anatevka e casa noastră! Şi cum ne păstrăm echilibrul? Asta v-o pot spune într-un singur cuvânt: tradiţia!"
Aşa începe "Scripcarul de pe acoperiş"-adaptarea după povestirea lui Sholom Aleichem, "Fiicele lui Tevye" - unul dintre cele mai de succes musicaluri din toate timpurile. De la premiera din 1964, de pe Broadway, piesa a cunoscut nenumărate adaptări, înregistrând un succes fulminant atât în rândul publicului, cât şi în aprecierea criticilor. Ecranizarea cinematografică a fost şi ea un mare „boom” public şi de critică.
Titlul isi are originea intr-un afis pe care Marc Chagall l-a creat in 1920 pt Teatrul evreiesc de Stat din Moscova(ulterior pictorul reproduce pt sine afisul moscovit,rebotezandu-l "Violonistul verde") si exprima ideea de comuniune a omului cu divinitatea prin muzica si dans. Aceasta opera a fost scrisa cu mult mestesug de catre scriitorul Shalom Aleichem si pusa in scena cu ajutorul muzicii lui Jerry Bock
Spectacolul surprinde câteva scene din viaţa lăptarului Tevye, al cărui ideal simplu şi onest este să-şi ţină familia unită prin respectul tradiţiei atotputernice în comunitatea evreiască careia ii apartine, din satul rusesc Anatevka,sat care reprezinta spatiul-simbol pentru reprezentantii poporului ales;saraci si persecutati care depun insa eforturi de a ramane ancorati in traditie,in mijlocul unui mediu ostil si haotic ("Da,stiu,suntem poporul ales.Dar mi-as dori Doamne,ca din cand in cand sa-i mai alegi si pe altii",rabufneste in acest sens Tevye intr-unul din momentele in care sta de vorba cu Dumnezeu.)
Divinitatea este o prezenta constanta in viata de zi cu zi a acestei comunitati,prezenta pe care o descoperim in dialoguri savuroase in care cu subtilitate,se impletesc amaraciunea,intelepciunea si umoru( care are menirea de a fi o supapa de refulare in fata momentelor de cumpana).
Divinitatea este o prezenta constanta in viata de zi cu zi a acestei comunitati,prezenta pe care o descoperim in dialoguri savuroase in care cu subtilitate,se impletesc amaraciunea,intelepciunea si umoru( care are menirea de a fi o supapa de refulare in fata momentelor de cumpana).
.Disoluţia acestei lumi tradiţionale si procesul de emancipare a fetelor în spiritul modernităţii(fetele lui Tevye si ale Goldei se indragostesc si doresc sa-si aleaga sotul,sa se marite din dragoste,ceea ce contravine traditiei evreiesti), în vreme ce comunitatea devine, tragic, victima pogromurilor, oferă publicului din orice epocă o frumoasă lecţie de umanitate si istorie. Progromul,aceasta realitate istorica a Rusiei tariste prin care evreii erau nevoiti sa-si paraseasca locurile natale si sa porneasca intr-o pribegie al carei sfarsit era greu de prevazut,menit sa distruga cultura evreiasca,a avut insa un efect diametral opus,generand o reantoarcere la realele valori traditionale
In concluzie,"Scripcarul pe acoperis"este o frumoasa poveste despre adevaratele valori fundamentale fara de care o societate nu poate evolua,de fapt,nu poate exista-
FAMILIA,RELIGIA si TRADITIA
FAMILIA,RELIGIA si TRADITIA
"VENI, VIDI, AMAVI "! Este tot ce mai pot adauga
A
Dedic acest film memoriei tatalui meu.
